HelpForLILIANA
Donation protected
Hello! My name is Vali Baraban and I am 44. In January 2018 I was diagnosed with Sarcoma in the left knee. I cannot explain what I was feeling then. There was a mix of anger, self-blaming, and anxiety. Back then I was the only one earning some money for my family: my wife Liliana and my little daughter Bianca (9). After starting chemotherapy in March 2018 little by little side effects started kicking in: fatigue, hair loss, nausea. I had to quit my job because I wasn't any fitter to work. In May 2018 my family joined from Romania. In June 2018, at the same time with the chemo, I had a knee resection and replacement, where the main tumour was. After a CT scan, I was told that cancer has spread to the lungs, so I was stage 4.
Since then my wife Liliana, my brother, and my brother's wife took care of me. My wife started working as a housekeeper in different hotels in Central London because with all the help that we were receiving from the local authorities we were still struggling financially. She has always had respiratory difficulties like severe Asthma and pollen allergy, so, sometimes she could barely breathe. She was suffering from Dwarfism as well. Soon her general condition started to worsen. She started accusing pain in the upper tummy, hands, and whole-body pain. We have been to the A&E so many times but no one could understand what her problem was. She's done all kinds of investigations: MRI, Ultra Sounds, blood tests, urine tests but nothing showed exactly her problems. Because of the pain, she couldn't work full time. Some weeks she could only work for 2-3 days some weeks at all. Last 2 months she was back in Romania with our daughter. She had to go because her mother was not well and she had to be admitted to a care home not having any relative to help her. My wife Liliana has another son from another marriage who is a drug addict and many times beat her mom for not giving him the pension money. Now he is a correctional facility back home.
On the 6th of September, my wife and my daughter came back from Romania because our little one had to go to school. My wife's health condition was the same as before leaving so I wasn't suspecting anything from what it was about to happen. She kept on moaning and crying with the same pain as before. She couldn't sleep at all because of the persistent pain. We tried all kinds of pain relief medication but nothing was working. She even had a few sips of my Oxycodone painkiller liquid. But that wasn't working either.
On the evening of the 8th of September, she went to bed a little earlier than me and she was accusing the same pain. I advised her that we should go to the A&E to see what's going on but she refused. Like she was expecting her death. During night time she woke up around 2 and I offered her a glass of water and I noticed her breathing was not ok. She didn't answer and I thought that she fell back asleep. At 7.20 am when we woke up to get Bianca, our daughter, ready for school I tried to wake my wife as well. I lifted her arm but she won't respond. I called her by the name and touching her I noticed she was a bit cold. I tried to call her louder and louder. Instantly my heart froze. My blackest thoughts rushed through my mind. I checked the neck and the wrist and she had no pulse. I felt the world crumbling over me. I started blaming myself for not being able to save her. And I think I will go in my grave with this regret, that she died next to me and I couldn't do anything. As my daughter was in the room when this happened, she started crying. I took her in my arms and both started to cry. I was hugging her so hard as if I was afraid that someone would steal her from me. All I had in mind was: What was she going to do after I'm gone? Who's going to take care of her? She’s going to be an orphan. Why, why me? Why dear God?
As I am terminally ill and I find myself in the impossibility of arranging any kind of funeral for my beloved lost wife I appeal to you kind-hearted people to help me organising a normal Christian burial. I deeply thank you and everyone that could help me with as little as you can. God bless you!
Romana
Buna ziua! Numele meu este Vali Baraban si am 44 de ani. În ianuarie 2018 am fost diagnosticat cu sarcom (cancer la os) la genunchiul stâng. Nu pot explica ce simțeam atunci. A fost un amestec de furie, auto-blamare și anxietate. Pe atunci eram singurul care câștiga niște bani pentru familia mea: soția mea Liliana și fiica mea mică Bianca (9). După ce am început chimioterapia în martie 2018, efectele secundare au început să înceapă încet: oboseală, căderea părului, greață. A trebuit să renunț la slujbă pentru că nu mai puteam să lucrez. În mai 2018, familia mi s-a alăturat din România. În iunie 2018, în același timp cu chimioterapia, am avut o rezecție și înlocuire a genunchiului, unde se afla tumora principală. După o tomografie computerizată, mi s-a spus că, cancerul s-a răspândit în plămâni, așa că eram în stadiul 4.
De atunci soția mea Liliana, fratele meu și soția fratelui meu au avut grijă de mine. Soția mea a început să lucreze ca menajeră în diferite hoteluri din centrul Londrei, deoarece, cu tot ajutorul pe care îl primeam de la autoritățile locale, încă ne luptam financiar. A avut întotdeauna dificultăți respiratorii, cum ar fi astmul sever și alergia la polen, așa că, uneori, abia putea respira. Suferea și de Nanism. Curând starea ei generală a început să se înrăutățească. A început să acuze dureri în burtă, mâini și dureri ale întregului corp. Am fost la Urgente de atâtea ori, dar nimeni nu a putut înțelege daca suferea de ceva. A făcut tot felul de investigații: RMN, Ultra Sunete, analize de sânge, analize de urină, dar nimic nu a arătat exact problemele ei. Din cauza durerii, nu putea lucra cu normă întreagă. În unele săptămâni, lucra doar 2-3 zile, în unele săptămâni nu putea lucra deloc. În ultimele 2 luni s-a întors în România cu fiica noastră pentru că mama sotiei mele nu se simțea bine și a trebuit să fie internată într-un azil de batrani, neavând vreo rudă care să o ajute. Soția mea Liliana are un alt fiu dintr-o altă căsătorie care este dependent de droguri și de multe ori isi batea bunica pentru aceasta că nu ii dadea banii din pensie pentru droguri si alte nevoi. Acum este un intr-un centru corecțional din Romania.
Pe 6 septembrie, soția și fiica mea s-au întors din România pentru că fetita noastra trebuia să meargă la școală. Starea de sănătate a soției mele era aceeași ca înainte de a pleca, așa că nu bănuiam nimic din ceea ce urma să se întâmple. A continuat să se să plângă de aceleasi dureri ca înainte. Nu putea dormi aproape deloc din cauza durerii persistente. A încercat tot felul de medicamente pentru ameliorarea durerii, dar nimic nu a funcționat. A luat chiar și câteva înghițituri din lichidul meu analgezic Oxicodonă. Dar nici asta nu funcționa.
În seara zilei de 8 septembrie, s-a culcat puțin mai devreme decât mine și acuza aceeași durere. Am sfătuit-o că ar trebui să mergem la Urgente pentru a vedea ce se întâmplă, dar ea a refuzat. De parcă și-ar fi așteptat moartea. În timpul nopții s-a trezit pe la 2 și i-am dat un pahar cu apă și am observat că nu respira normal.I-am sugerat din nou ca ar fi bine sa mergem la serviciul de Urgente. Nu mi-a răspuns și am crezut că a adormit din nou. La ora 7.20 când m-am trezit pentru a o pregati pe fiica noastra Bianca pentru școală, am încercat să o trezesc și pe soția mea. I-am ridicat brațul, dar nu a reactionat . Am strigat-o pe nume și atingând-o am observat că era cam rece. Am încercat din nou să o strig mai tare. In acel moment inima mi-a înghețat. Cele mai negre gânduri m-au cuprins. Am verificat la gat si la incheietura mainii si nu avea puls. Am simțit că lumea se prăbușește peste mine. Am început să mă învinovățesc că nu am putut face nimic să o salvez. Și cred că voi intra în pamant cu acest regret: că a murit lângă mine și nu am putut face nimic. Fiica mea se afla în cameră in momentul când s-a întâmplat acest lucru si a început să plângă. Am luat-o în brațe și amândoi am început să plângem. O îmbrățișam atât de tare, de parcă mi-ar fi fost teamă că cineva o va fura de la mine. Tot ce aveam în minte era: Ce avea să facă după ce nu voi mai fi eu? Cine o să aibă grijă de ea? O să fie orfană. De ce, de ce eu? De ce, Doamne?
Deoarece sunt bolnav în fază terminală și mă găsesc în imposibilitatea de a aranja orice fel de înmormântare pentru raposata mea soție , fac apel la voi oameni cu inima bună, care ma puteti ajuta să organizez o înmormântare creștină normală. Eu si fiica mea va multumim din suflet dragi romani. Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Since then my wife Liliana, my brother, and my brother's wife took care of me. My wife started working as a housekeeper in different hotels in Central London because with all the help that we were receiving from the local authorities we were still struggling financially. She has always had respiratory difficulties like severe Asthma and pollen allergy, so, sometimes she could barely breathe. She was suffering from Dwarfism as well. Soon her general condition started to worsen. She started accusing pain in the upper tummy, hands, and whole-body pain. We have been to the A&E so many times but no one could understand what her problem was. She's done all kinds of investigations: MRI, Ultra Sounds, blood tests, urine tests but nothing showed exactly her problems. Because of the pain, she couldn't work full time. Some weeks she could only work for 2-3 days some weeks at all. Last 2 months she was back in Romania with our daughter. She had to go because her mother was not well and she had to be admitted to a care home not having any relative to help her. My wife Liliana has another son from another marriage who is a drug addict and many times beat her mom for not giving him the pension money. Now he is a correctional facility back home.
On the 6th of September, my wife and my daughter came back from Romania because our little one had to go to school. My wife's health condition was the same as before leaving so I wasn't suspecting anything from what it was about to happen. She kept on moaning and crying with the same pain as before. She couldn't sleep at all because of the persistent pain. We tried all kinds of pain relief medication but nothing was working. She even had a few sips of my Oxycodone painkiller liquid. But that wasn't working either.
On the evening of the 8th of September, she went to bed a little earlier than me and she was accusing the same pain. I advised her that we should go to the A&E to see what's going on but she refused. Like she was expecting her death. During night time she woke up around 2 and I offered her a glass of water and I noticed her breathing was not ok. She didn't answer and I thought that she fell back asleep. At 7.20 am when we woke up to get Bianca, our daughter, ready for school I tried to wake my wife as well. I lifted her arm but she won't respond. I called her by the name and touching her I noticed she was a bit cold. I tried to call her louder and louder. Instantly my heart froze. My blackest thoughts rushed through my mind. I checked the neck and the wrist and she had no pulse. I felt the world crumbling over me. I started blaming myself for not being able to save her. And I think I will go in my grave with this regret, that she died next to me and I couldn't do anything. As my daughter was in the room when this happened, she started crying. I took her in my arms and both started to cry. I was hugging her so hard as if I was afraid that someone would steal her from me. All I had in mind was: What was she going to do after I'm gone? Who's going to take care of her? She’s going to be an orphan. Why, why me? Why dear God?
As I am terminally ill and I find myself in the impossibility of arranging any kind of funeral for my beloved lost wife I appeal to you kind-hearted people to help me organising a normal Christian burial. I deeply thank you and everyone that could help me with as little as you can. God bless you!
Romana
Buna ziua! Numele meu este Vali Baraban si am 44 de ani. În ianuarie 2018 am fost diagnosticat cu sarcom (cancer la os) la genunchiul stâng. Nu pot explica ce simțeam atunci. A fost un amestec de furie, auto-blamare și anxietate. Pe atunci eram singurul care câștiga niște bani pentru familia mea: soția mea Liliana și fiica mea mică Bianca (9). După ce am început chimioterapia în martie 2018, efectele secundare au început să înceapă încet: oboseală, căderea părului, greață. A trebuit să renunț la slujbă pentru că nu mai puteam să lucrez. În mai 2018, familia mi s-a alăturat din România. În iunie 2018, în același timp cu chimioterapia, am avut o rezecție și înlocuire a genunchiului, unde se afla tumora principală. După o tomografie computerizată, mi s-a spus că, cancerul s-a răspândit în plămâni, așa că eram în stadiul 4.
De atunci soția mea Liliana, fratele meu și soția fratelui meu au avut grijă de mine. Soția mea a început să lucreze ca menajeră în diferite hoteluri din centrul Londrei, deoarece, cu tot ajutorul pe care îl primeam de la autoritățile locale, încă ne luptam financiar. A avut întotdeauna dificultăți respiratorii, cum ar fi astmul sever și alergia la polen, așa că, uneori, abia putea respira. Suferea și de Nanism. Curând starea ei generală a început să se înrăutățească. A început să acuze dureri în burtă, mâini și dureri ale întregului corp. Am fost la Urgente de atâtea ori, dar nimeni nu a putut înțelege daca suferea de ceva. A făcut tot felul de investigații: RMN, Ultra Sunete, analize de sânge, analize de urină, dar nimic nu a arătat exact problemele ei. Din cauza durerii, nu putea lucra cu normă întreagă. În unele săptămâni, lucra doar 2-3 zile, în unele săptămâni nu putea lucra deloc. În ultimele 2 luni s-a întors în România cu fiica noastră pentru că mama sotiei mele nu se simțea bine și a trebuit să fie internată într-un azil de batrani, neavând vreo rudă care să o ajute. Soția mea Liliana are un alt fiu dintr-o altă căsătorie care este dependent de droguri și de multe ori isi batea bunica pentru aceasta că nu ii dadea banii din pensie pentru droguri si alte nevoi. Acum este un intr-un centru corecțional din Romania.
Pe 6 septembrie, soția și fiica mea s-au întors din România pentru că fetita noastra trebuia să meargă la școală. Starea de sănătate a soției mele era aceeași ca înainte de a pleca, așa că nu bănuiam nimic din ceea ce urma să se întâmple. A continuat să se să plângă de aceleasi dureri ca înainte. Nu putea dormi aproape deloc din cauza durerii persistente. A încercat tot felul de medicamente pentru ameliorarea durerii, dar nimic nu a funcționat. A luat chiar și câteva înghițituri din lichidul meu analgezic Oxicodonă. Dar nici asta nu funcționa.
În seara zilei de 8 septembrie, s-a culcat puțin mai devreme decât mine și acuza aceeași durere. Am sfătuit-o că ar trebui să mergem la Urgente pentru a vedea ce se întâmplă, dar ea a refuzat. De parcă și-ar fi așteptat moartea. În timpul nopții s-a trezit pe la 2 și i-am dat un pahar cu apă și am observat că nu respira normal.I-am sugerat din nou ca ar fi bine sa mergem la serviciul de Urgente. Nu mi-a răspuns și am crezut că a adormit din nou. La ora 7.20 când m-am trezit pentru a o pregati pe fiica noastra Bianca pentru școală, am încercat să o trezesc și pe soția mea. I-am ridicat brațul, dar nu a reactionat . Am strigat-o pe nume și atingând-o am observat că era cam rece. Am încercat din nou să o strig mai tare. In acel moment inima mi-a înghețat. Cele mai negre gânduri m-au cuprins. Am verificat la gat si la incheietura mainii si nu avea puls. Am simțit că lumea se prăbușește peste mine. Am început să mă învinovățesc că nu am putut face nimic să o salvez. Și cred că voi intra în pamant cu acest regret: că a murit lângă mine și nu am putut face nimic. Fiica mea se afla în cameră in momentul când s-a întâmplat acest lucru si a început să plângă. Am luat-o în brațe și amândoi am început să plângem. O îmbrățișam atât de tare, de parcă mi-ar fi fost teamă că cineva o va fura de la mine. Tot ce aveam în minte era: Ce avea să facă după ce nu voi mai fi eu? Cine o să aibă grijă de ea? O să fie orfană. De ce, de ce eu? De ce, Doamne?
Deoarece sunt bolnav în fază terminală și mă găsesc în imposibilitatea de a aranja orice fel de înmormântare pentru raposata mea soție , fac apel la voi oameni cu inima bună, care ma puteti ajuta să organizez o înmormântare creștină normală. Eu si fiica mea va multumim din suflet dragi romani. Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Organizer
Vali Gelu Baraban
Organizer
England